1. Deşi te imit deseori mai în glumă mai în serios mi-ar plăcea să am mai mult din tine. De ce? Pentru că în ciuda a orice ai zice eşti un om deosebit. Îmi pare rău că nu te vezi astfel şi că te subestimezi. Îmi pare rău că te consideri un om slab. Pentru că nu eşti! Eşti unul dintre cei mai puternici oameni pe care i-am întâlnit şi e păcat că nu reuşeşti să vezi asta. Te rog, nu te mai învinovăţi şi nu îţi mai asuma greşelile lui. Când ne vedem nu vreau să v
Între mine şi tine, între tine şi noi, între mine şi ei, între ei şi tine, între voi şi ei, între noi şi ei... Uită-te şi tu câte variabile. Uită-te cum toate reprezintă decizii. Uită-te cum totul stă în baza ta, a mea, a lor, a voastră... Uită-te ce de noi sunt aici. Tot un egoism şi-o ipocrizie. (Ah, da, stabilisem că ipocrizia nu există, că e doar...un egoism).
Ţi-aş spune să mă alegi pe mine, că aş putea fi tot ce ţi-ai dorit din lumea asta, dar nu-ţi pot garanta că
Plec şi eu.
De fapt mă prefac,
fiindcă încerc să imit plecarea ta nu-ştiu-de-care
cu plecarea mea fizică.
Am o carte,
ţi-o împrumut dacă vrei,
pe care scrie
"tu decizi".
Eu decid.
Dacă ţi-o împrumut,
tu decizi.
Dar
Noi (sau noi) nu decidem
nimic.
Pentru că nu.
Pentru că pur şi simplu nu.
Dacă ai fi ţinut un jurnal,
ai fi marcat în el
CEL PUŢIN DOUĂ
zile de vară
în care m-ai iubit.
Apoi ai fi şters cu un corector,
încercând să acoperi
ceea ce a fost.
The Very Very Last Song by MalinaSiAtat, literature
Literature
The Very Very Last Song
Am uitat să-ți mulțumesc pentru tot.
1240 de zile te-am iubit conștient. Știu pentru că am calculat.
57 de îmbrățișări. Îți spun și datele. Mașina ta e cea mai tristă mașină care a existat vreodată. Eram în ea când ne-am îmbrățișat ultima oară. Biata de ea.
Am uitat să te sărut pe obraz, dar mai bine că n-am făcut-o, că ajungeam altundeva și ajungeam să plâng și tu să-ți ceri scuze.
Un an și patru luni până ne vom revedea. O să te surpri
There's no such thing as 'the last thing' by MalinaSiAtat, literature
Literature
There's no such thing as 'the last thing'
Atunci când îmi va intra mesageria
sau îmi va da cu ”Seen”
sau când mă va uita a nu știu câta oară-
dar nu, nu despre asta vreau să vorbesc.
Știu că dacă te voi întreba cum te simți îmi vei răspunde
și știu că totul se va termina cu ”Ai grijă!”.
Totul, adică secundele întregi de tăcere
în care ne vom uita unul la altul cu cel mai cald și mai liniștit zâmbet
pe care l-am avut în ultimii 5 ani.
Mereu mă gândeam la tine și mi se făcea frig și frică.
Ac
Măi, Om. Uneori mă întreb dacă lumea chiar e atât de mică. De pildă, cum de s-a întâmplat ca noi doi să ne ciocnim abia acum, când vieţile noastre sunt de culori diferite? De ce nu ne-am ciocnit pe vremea când aveau aceeaşi culoare? Când zi de zi mergeam în acelaşi loc, când alergam pe aceeaşi stradă, când nu ştiam ce fel de suflete aveam să îmbrăcăm mai târziu.
Oare cum ar fi fost dacă ne-am fi ciocnit mai demult? Am fi uitat, probabil, unul de altul, iar când ne-am fi re-ciocnit, ar fi fost ca
Ai atâţia prieteni
şi atâta iubire
î l
n tău u
j r
u
încât
m-ai şters din memorie complet.
Dar, crede-mă,
nu am avut niciodată pretenţia
să simţi-în-felul-ăla pentru mine
aşa cum zici tu că simţi-în-felul-ăla pentru ea.
Am vrut doar
să nu uiţi,
iar dacă nu
să-ţi iei pastilele cu lecitină
de fiecare dată înainte; să îmbrăţişezi
un alt suflet decât al meu.